În noapte, la umbra lunii de nămol
Fericirea prinde un gust prea sărat
Stârpit de sentimente, cu sufletul gol
În faţa dragostii mă simt aferat.
Incapabilă de-a mai oferi alinare
Speranţa-şi aşterne culcuş în cavou
Răbdarea se pregăteşte de ghilotinare
Căci a murit şi ultimul erou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu